So, you know that deep down into your heart there is a tiny bit of him and his memory despite the fact that you want to forget everything that happened.
Si m-am trezit. Dupa o noapte lunga, foarte lunga de petrecut in continuu, razele soarelui m-au trezit dar nu cum trebuie ci cu o durere de cap distrugatoare. Doar apa a fost ce-am cerut. Gatul mi-era secat precum desertul. Analizez totul in jurul meu cu un singur ochi pentru ca cel drept nu mi se deschidea de buimaca ce eram si observ cum inca ne tineam de mana..strans. Incep prin a-i dezmierda fata lui catifelata si ii soptesc numele.. Ma deranja faptul ca doar un fascicul de lumina se strecura prin draperie care chiar imi ranea vederea. Vroiam sa nu ma vada soarele, vroiam sa nu ma vada nimeni... sa raman acolo in pat cu durerea mea de cap si ...el. Mai degraba nu ma trezeam.. stiam ca ce se intamplase cu o seara inainte deja incepea sa devina o simpla amintire de care urmeaza sa ma leg o lunga perioada de timp. Si nu, chiar nu vroiam sa ma leg de nimic.. in afara de el. De ce ma simteam asa ? De ce simt nevoia sa rasfoiesc trecutul ?
Ai fost o intamplare mult prea frumoasa in viata mea dar asta este tot ce ramai. Acum nimic nu ne mai leaga. Hm, de parca ne lega ceva inainte. Erau patru pereti in care noi ne petreceam timpul facand lucruri marunte dar care insemnau mult sau cel putin asa cantareau pentru mine la momentul acela. Doar sa te vad plimbandu-te prin fata televizorului ma inebunea. Erai minunat si nu inteleg de ce ai plecat. Sau asta o cred doar eu in momentul asta si .. maine o sa fii o simpla persoana care a facut parte din viata mea. Poate e norocul tau.. sau al meu. O fi doar soarta.. Nu ai fost o greseala nicio clipa ci o lectie invatata.
Atunci cand valul se va sparge la mal.. te rog sa iti aduci aminte de mine, de tine, de noi..