(Audrey Hepburn)

I believe in pink. I believe that laughing is the best calorie burner. I believe in kissing, kissing a lot. I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day and I believe in miracles

vineri, 9 decembrie 2011

Speranța moare ultima


Te-a părăsit iubitul? Ai luat 2 la romană ? Simți că toată lumea este împotriva ta? Te simți la capăt de drum, ești la marginea prăpastiei și crezi că totul este pierdut..
Atârnând de un fir de ață, demoralizat și trist.... îți vine în minte să îți iei viața? Ai un "flash" gen, cum că aceasta ar fi singura soluție care te-ar putea salva în astfel de momente.
Ei bine, nu este vorba că te înșeli... dar nici nu ar trebui să gândești așa ceva! Sunt sigură că oricine a gândit asta o dată în viața fiecăruia, dar imediat și-a revenit în cunoștință și și-a cerut iertare în mintea lui. De ce? Pentru că în primul rând, viața ți-a fost dată ca un dar pe care tu trebuie să îl prețuiești cum știi mai bine. Din acest dar tu trebuie să faci ceva miraculos, ceva care să inspire lumea din jur!
În al doilea rând, nu ai niciun drept să faci această prostie. Nu este iertat de către nimeni. Nu există motiv în lumea aceasta demn să te facă să te sinucizi. În orice "gaură" ai putea să te aflii, o să găsești soluție pentru orice. Lucrurile vin de la sine, ușor ușor găsești rezolvare pentru orice lucru. Nu ai motive întemeiate să poți să părăsești lumea mai devreme de când ți-e scris. Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le trăiești, să le încerci și să guști din adevăratul sens al vieții!
Bineînțeles, viața are suișuri și coborâșuri ca intodeauna. Nu este persoană pe lume să aibă viață perfectă. Dacă am duce toți o viață perfectă și nu am avea probleme, atunci când am trăi momente frumoase, am știi oare să le apreciem cu adevărat? Am vedea acele lucruri bune care ni se întâmplă mereu ca pe niște momente pe care le merităm și care trebuiesc neapărat să se întâmple. Nu este așa?
Dacă tu consideri că sinuciderea este soluția cea mai bună, îți dai seama oare cât de egoist ești? Realizezi oare? Adevărul este că tu scapi de totul, de tot ce părea greu , tot ce nu avea o rezolvare. Dar cei din jurul tău ce fac? Cu ei cum rămâne? Dacă nu te gândești la tine, dacă nu te gândești la faptul că este un păcat din punct de vedere religios, dacă nu te gândești la nimic decât la "tragediile" din viața ta, atunci gândește-te pentru 2 minute, nu mai mult, la ceea ce lași în urmă. Imaginează-ți că îți lași familia îndurerată , prietenii în suferință și toată lumea întrebându-se "de ce?"
Închipuie-ți faptul că pentru ei viața trebuie să meargă înainte și să găsească o soluție să o ia de la capăt fără TINE. Îți dai seamă cât de greu le este lor? Pentru că nu e durere pe lume mai mare decât o mamă să își piardă copilul. Nu sunt mamă încă dar sunt o persoană care a trecut prin astfel de întâmplări neplăcute și au fost dureroase. Au fost înțepătoare. Mai rele ca durerile fizice. Deci pot să îmi imaginez cum este pentru o mamă să își piardă lumina ochilor ei. Pentru o familie să fie cu o persoană în minus. Pentru niște prieteni care au grupul incomplet după aceea.
Trebuie să fii conștient că oriunde te-ai afla, în orice poziție grea te-ai regăsii, nu trebuie să te dai bătut! Luptă mereu pentru ceea ce vrei să obții. Încearcă să nu mai fii deprimat, să nu mai tinzi să fii supărat din nimicuri și să te plângi pentru orice lucru mărunt care ți se întâmplă. Bucură-te de ceea ce este frumos în viața ta, bucură-te de ceea ce ai. Dacă nu ai, găsește o modalitate de a face și de a avea pentru că există. Când te aflii în situația de a plânge că ai luat o notă mică, renunță. Și eu am fost acolo, și eu am trecut prin toate copilăriile astea ca să ajung să îmi dau seamă că nu are nicio relevanță.
Cel mai important lucru de știut este că nimeni nu o să se oprească în loc pentru suferința ta. Oricât de mare este, toți își urmează în continuare calea. Trebuie doar să îți treacă prin minte toate astea și apoi o să renunți să faci un lucru atât de prostesc. Imaginează-ți că nimeni nu o să ajute pe nimeni, în parte să își revină după o astfel de chestie și că fiecare o să trebuiască să își găsească o modalitate de a-și 'linge' propriile răni!
Nu fii egoist!! Sunt atâția oameni care iubesc viața la maxim dar suferă de o boală incurabilă. Mii de oameni pe pământ își doresc să mai aibă un minut de trăit pentru că l'ar aprecia la limită.
Nu în ultimul rând, ar trebui totuși să îți pese și de lumea din jurul tău pe care nu o cunoști, dar care bârfește. Ai auzit cum ies tot felul de vorbe despre accidente cu victime? Poate nu ai nicio vină și se întâmplă, Doamne ferește, să mori. Este un subiect numai bun pentru oamenii care nu te cunosc și nu au nicio treabă cu tine, să înceapă să își asume lucruri fără evidențe. Ca de exemplu, șoferul era băut,drogat, nu avea carnet...etc. Analizează un pic câți vor fii de partea ta dacă tu îți iei de unul singur viața. Toată lumea te va judeca. Toți, în afară de familia ta care se va întreba de ce trec ei prin asta și care,totuși, nu vor înceta să te iubească.
Dacă vă întrebați de ce am scris asta... este pentru faptul că în America, o prietenă de-a mea s-a sinucis din cauza unor antidepresive pe care le lua și au făcut-o să fie foarte demoralizată, până la punctul în care a făcut prostia de față. Pe lângă Katy Rose, Dumnezeu să o odihnească în pace, sunt alte tinere persoane care au reacționat la fel. Am contul familiilor respective de Facebook și văd comentariile lor de zi cu zi și rămân total impresionată de durerea lor. Aproape că o simt. Mă inspaimântă faptul că ei mai au încă doi, trei sau patru plozi pentru care trebuie să își continuie viața ca și cum nu ar suferii. Este trist și nedrept.
Aveți grijă și nu uitați niciodată că aveți un scop în viață! Sunteți născuți cu un anumit destin pentru a face ceva pe lume! Încă nu am descoperit care îmi este țelul sau unde trebuie să ajung dar cu pași mici, mă îndrept către el, cu siguranță. Trebuie doar să crezi !

Crezi în tine!!
Mulțumesc