Copilăria...

Copilăria este inocenţă. În sufletul unui copil este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc înrădăcinate în inimile oamenilor. :) :)

Pretutindeni

Pretutindeni, de m-aş uita,

Eu văd doar splendoarea Ta,

Şi am motiv de-a Te lăuda!

Cuvintele-mi sunt prea
puţine,

Ce meriţi să-ţi pot spune,

Priceperea prea limitată,

Ca să te pot
lăuda...

Povestea Mea

Mi-a fost tot timpul frică de durere,

Să fiu lăsată singură in tăcere.

Si totusi n-am scăpat de suferinţe

Căci,am trăit momente foarte triste.

I-am spus mereu că mă răneste,

Si mi-a răspuns,că trece,el mă iubeşte.

Dar n-am crezut niciunul că o zi va veni,

Când dragostea din mine se va risipi.

Mi-e atât de greu să cred,

Că m-am schimbat,

Căci am simţit că am iubit cu adevărat.

Dar nu e vina lui si poate nici a mea,

Căci destinul in viată mi-a adus pe altcineva.

Am fost cu acea persoană ce m-a fermecat,

Am trăit momente ce m-au derutat.

Dar timpul amarnic trece si el nu înţelege,

Să-mi dea drumul nu vrea,căci încă mă iubeşte.

Am stat si ore-n şir să-i povestesc ce simt,

M-a inteles si-a zis că-n lume totu-i trist.

Îl înţeleg si nu ştiu ce să fac,m-am îndepărtat,

Eu vreau libertate,oare pentru un băiat?

Se merită să laşi o iubire de vis,

Pentru un moment ce te ridică dinadins.

Căci m-am schimbat prea mult,

E numai vina mea,că n-am ştiut să ascult.

Si totuşi nu mai simt nimic,pentru al meu iubit,

Dar doare să-l văd trist,pe zi ce trece tot mai dezamăgit.

Si nu stiu cum să fac,să nu sufăr nici eu,

Nici el,nici celălalt,si mă gândesc...e greu!

Ce te legeni...
de Mihai Eminescu
- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vânt,
Cu crengile la pamânt?
- De ce nu m-as legana,
Dacå trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vantul frunza-n dunga
-Cântaretii mi-i alunga;
Bate vântul dintr-o parte
-Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste vârf de ramurele
Trec în stoluri randunele,
Ducand gândurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngân numai cu el!

Poezia Mea ..

De ce oare ?

De ce oare ai plecat?

Zile vin, se duc mereu

Si te am in gandul meu

Viselor te cer, dar nu apari!

Noptile intineresc

Cum sa fac sa te gasesc?

Gandurile murmura in soapta...

Verile au plecat cu chipul tau

Iernile apar si ma-ntreaba mereu:De ce oare ai plecat?

Timpul trece ca un fum

Ma gandesc...sunt trista acum

Unde oare te voi revedea?

N-am sa incerc sa te opresc

Eu oricum am inteles

Fericirea nu-i un simplu joc!

Verile au plecat cu chipul tau

Iernile apar si ma-ntreaba mereu:De ce oare ai plecat?