În data de 20 decembrie se sărbătoreşte ziua Sf. Ignatie Teoforul sau, mai simplu pentru români, ignatul. Această dată era o semnificaţie deosebită în cadrul pregătirii pentru sărbătorile de iarnă: este ziua în care se taie porcul. O tradiţie moştenită din strămoşi, una din puţinele păstrate cu sfinţenie mai ales în mediul rural, tăierea porcului are, pe lângă beneficiile culinare, şi semnificaţii aparte. De ce porcul, şi de ce în ziua de Ignat?
Tăierea porcului înainte de Crăciun
Se spune că ziua de Ignat este aceeaşi cu ziua zeităţii solare celebrate în antichitate, care moare pentru a renaşte peste câteva zile, drept pentru care se fac sacrificii animaliere. Este o tradiţie care n-a fost întâlnită în Asia decât în India şi în Europa doar la români şi aromâni. Este considerată vechea sărbătoare a zeului hindus Shiva, zeul soarelui.
Ziua în care se tăie porcul este un moment de sărbătoare în familie. Se spune că în această zi, dacă cei săraci nu au un porc, trebui să tăie alt animal. Ziua începe de dimineaţă, când gospodarii vor scoate animalul de sacrificiu în curte şi vor pregăti locul special pe care îl vor afuma după tăiere. Cei care sacrifică şi asistă la tăierea porcului nu trebuie să fie persoane miloase, fiindcă se spune că porcul moare greu şi carnea nu va fi bună. De asemena, bătrânii spun că, în noaptea de dinainte de Ignat, animalele visează că vor fi sacrificate.
După ce porcul a fost pârlit întreg, se va începe tranşarea şi împărţirea organelor şi a cărnii. Gospodină va separa slănina, carnea, organele, picioarele şi capul pentru a le prepară. Slănină se sărează, carnea se separă în funcţie de preparatul culinar pentru care este destinată: sarmale, fripturi, pomană porcului. După tăiere se bea ţuica fiartă şi vin, iar mai apoi, după ce treaba în gospodărie este gata, se serveşte pomana porcului.
În ziua de Ignat nu se lucrează. Există o serie de superstitii pe care cei din mediul rural le ţin şi astăzi. Dacă cineva lucrează altceva în ziua de Ignat, va cădea bolnav şi va avea convulsii, la fel că porcul când este tăiat. În Ajun se fierbe grâu din care mănâncă toţi cei din casă, iar ce rămâne se da păsărilor a două zi în zori. După ce porcul este tranşat, se caută să se vadă dacă în inimă nu are sânge "îngheţat" - înseamnă că proprietarul va avea noroc la bani. Untură de porc negru este folosită la vrăji. De bobotează, femeile duc o parte din untură la preot pentru sfinţire, iar apoi o păstrează pentru a unge pe cei care suferă de junghiuri şi dureri de picioare. De asemenea, cei care erau bănuiţi că vor ajunge strigoi erau unşi cu untură de porc negru. În ajun de Ignat, vrăjitoarele umblă să "ia belşugul "caselor, iar gospodinele împrăştie mei şi grâu în faţă casei şi a acareturilor.
O altă superstiţie de Ignat este crucea pe care o fac bunicii pe fruntea nepoţilor cu sânge de porc, pentru a fi feriţi de boli. După ziua de Ignat şi până la Crăciun femeilor le este interzis să toarcă. În schimb, acestea trebuie să se pregătească cu toate cele trebuincioase pentru masă de Crăciun: sarmale (care, de fapt, nu se servesc chiar în ziua în care au fost făcute), cârnaţi, tobă, lebăr şi alte bunătăţi din carne de porc, dar şi prăjituri la care se foloseşte untură de porc. Mitul conform căruia untură nu este sănătoasă ar trebui contrazis: untură este de fapt un detoxifiant pentru organism, atâta timp cât este proaspătă şi nu prăjită.
